Acum,în ziua asta mare...Am sã imprimez,totul pe o foaie.... Toate clipele mele,dulci si amare....Care cu timpul,mi-au adus numai teroare.
.....Viata mea,este ca un boboc de floare....Prima data înfloreste,dupa cade si moare Dar n-am ce face,trebuie sa fiu tare....Cã poate Dumnezeu,ma pune la încercare;
Dacã este asa,am sã-i fiu tare....Cã poate,îmi va da alinare .....Dar oare,am sã scap vrodatã....De chinurile astea rele,care nu ma lasã-n viatã?
Am sã-n cerc,cu mâinile inghetate...Sã trec intact,prin a mea singurãtate!! .....Tot nu se poate!,Totul e pierdut....Chiar si ultima clipa,în care am crezut!
Despãrtirea e crudã...De aceastã realitate,si ma gândesc acum....Ce o sa fac mai departe!..... Oare,mai e loc,de ideei risipitoare? În aceste clipe,foarte amagitoare?
La început,foaia era albã....Iar acuma este plinã,numai cu cernealã! ....Câteva clipe,puse pe hârtie....Poate duce însã,la o bucurie....
Aceasta este lumea,mea întunecatã.....Pe care va-si sfãtuii,sã nu o aveti niciodatã! Lipsitã de griji,lipsitã de îndoialã.....Asa va fii mereu,viata mea amarã!
